AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE PRIVIND IMPLICAREA ACTIVĂ A CETĂŢENILOR

AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE PRIVIND IMPLICAREA ACTIVĂ A CETĂŢENILOR

Avantajele implicării cetăţenilor

• Diminuarea gradului de contestare a proiectelor iniţiate de o autoritate sau instituţie publică 
• Îmbunătăţirea imaginii publice a respectivei autorităţi sau instituţii 
• Cooperare eficientă între societatea civilă şi instituţiile publice 
• Creşterea nivelului de voluntariat în serviciul public 
• Creşterea încrederii în instituţii statale 
• Responsabilizarea cetăţenilor privind anumite proiecte de interes public, alături de instituţiile publice iniţiatoare 
• Creşterea nivelului de satisfacţie de ambele părţi (atât cetăţeni, cât şi funcţionari publici) 
• Eficientizarea activităţii unei instituţii sau autorităţi publice (de exemplu dacă sunt mai puţine reclamaţii, forţa de lucru se poate orienta într-o direcţie mai solicitantă şi mai puţin eficientă) 
• Conceperea şi finalizarea unor proiecte de interes public, care să fie şi viabile 
• Creşterea simţului civic al comunităţii 
• Îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor 

Dezavantajele neimplicării cetăţenilor 

• Creşterea sau menţinerea nivelului de neîncredere în instituţiile statului 
• Ridicarea gradului de insatisfacţie şi frustrare a cetăţenilor 
• Creşterea gradului de contestare a diferitelor proiecte iniţiate de autorităţile sau instituţiile publice şi chiar boicotarea acestora 
• Diminuarea gradului de comunicare dintre societatea civilă şi administraţia publică 
• Neproductivitatea în activităţile instituţiilor sau autorităţilor publice 
• Scăderea nivelului calitativ al serviciilor publice orientate către cetăţeni 
• Creşterea volumului de muncă în cadrul instituţiilor publice care trebuie să soluţioneze numeroasele plângeri ale cetăţenilor 

NIVELE DE PARTICIPARE

 

DREPTURILE CETĂŢENILOR ÎN RELAŢIA CU AUTORITĂŢILE SAU INSTITUŢIILE PUBLICE

Drepturile cetăţenilor în relaţia cu autorităţile sau instituţiile publice

Mai întâi trebuie menţionat art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, conform căruia „orice persoană are dreptul la libertatea opiniei şi a expresiei; acest drept include libertatea de a susţine opinii fără nici o interferenţă şi de a căuta, primi şi răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace, indiferent de frontiere”.

De asemenea, sunt deosebit de importante drepturile enunţate de legea fundamentală a României, respectiv Constituţia revizuită în 2003 şi anume dreptul:

- de a avea iniţiativă legislativă

-de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei (dacă o persoană a fost vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri)

de a fi egali în faţa legii şi a autorităţilor publice şi trataţi fără privilegii, dar şi fără discriminări

de a avea acces la orice informaţie de interes public (în timp ce autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal)

de a se adresa autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.

Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public prevede că cetăţenii au următoarele drepturi:

1. de a primi răspunsul la o cerere formulată în scris sau verbal

2. de a solicita informaţii de interes public

Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională, completează prevederile Legii nr. 544/2001 cu drepturile cetăţenilor:

1. de a participa la şedinţele publice ale autorităţii sau instituţiei publice

2. de a-şi exprima opinia cu privire la proiectele de acte normative înaintea adoptării acestora

3. de a fi consultaţi înainte de a fi adoptat un act normativ care afectează în mod direct cetăţeanul

4. de a se informa cu privire la proiectele de acte normative care privesc un interes public

5. de a formula propuneri sau sugestii pentru îmbunătăţirea sau modificarea unui proiect de act normativ

6. de a se adresa justiţiei dacă se consideră lezaţi în drepturile pe care i le oferă

Drepturile cetăţenilor se regăsesc şi în alte acte normative, cum ar fi de exemplu legile privind administraţia publică şi în mod deosebit acele acte normative referitoare la funcţiile publice şi funcţionarii publici, după cum urmează :

de a se adresa politicos în relaţiile cu funcţionarii publici

de a se adresa în limba maternă celor care aparţin minorităţilor etnice acolo unde populaţia reprezentativă este mai mare de 20%

de a propune proiecte de hotărâre în cazul consiliilor locale sau al consiliilor judeţene

Obligaţiile cetăţenilor în relaţia cu autorităţile sau instituţiile publice

În ceea ce priveşte raporturile cetăţenilor cu autorităţile sau instituţiile publice ori cu funcţionarii publici, acestea sunt marcate de obligaţii care, în genere, mai mult se deduc şi de cele mai multe ori nu se sancţionează în caz de nerespectare, cu excepţia celor considerate infracţiuni, având un grad de pericol social sporit, sancţionate de codul penal. Totuşi, în momentul în care ne referim la aceste raporturi, considerăm că principala obligaţie a cetăţenilor este de a se implica cât mai activ în ceea ce priveşte apărarea şi respectarea interesului public. Această obligaţie de a fi cât mai activ implicat în treburile de interes public presupune mai întâi ideea de a se informa şi apoi de a-şi exprima opinia legată de un aspect sau altul. Prin urmare, toate obligaţiile care vor fi enunţate în cele ce urmează, decurg aproape întru totul din prima obligaţie pe care o avem cu toţii ca cetăţeni, de a ne implica activ în treburile de interes public, întrucât acestea se răsfrâng asupra noastră, întrucât suntem responsabili şi vrem să ştim cum este gestionat banul public, pentru că administraţia publică este şi trebuie să fie din ce în ce mai transparentă.

Astfel, Legea nr. 544/2001, prevede obligaţia cetăţeanului:

de a depune o reclamaţie în situaţia în care consideră că i-a fost încălcat dreptul de liber acces la informaţie

de a se adresa justiţiei dacă i-a fost lezat dreptul de liber acces la informaţie

de a suporta contravaloarea serviciilor de copiere în situaţia în care sunt solicitate copii după documente oficiale

Actele normative referitoare la funcţiile şi funcţionarii publici (legea privind Statutul funcţionarilor publici, HG privind comisiile paritare şi comisiile de disciplină, codul de conduită a funcţionarilor publici, legea administraţiei publice), amintesc de obligaţia cetăţeanului :

de a sesiza Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sau comisia de disciplină în situaţia în care au fost încălcate normele aplicabile funcţionarilor publici

de a nu aduce vătămări corporale

de a nu ameninţa

Alte acte normative, cum ar fi codul penal, legea privind iniţiativa legislativă menţionează că cetăţeanul are obligaţia :

de a nu da mită

de a nu încuraja o conduită necorespunzătoare a unui funcţionar public

de a înainta o reclamaţie administrativă

de a semnala un comportament necorespunzător al unui funcţionar public în timpul pe care şi-l petrece pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu

de a semnala un caz de conflict de interese despre care are cunoştinţă că se regăseşte un funcţionar public

de a semnala o situaţie de incompatibilitate

de a nu aduce acuzaţii nefondate şi cu rea credinţă

Totodată, pe lângă aceste obligaţii, culese din diferite acte normative în vigoare, există şi alte obligaţii care nu pot fi reglementate de nici un act normativ şi care decurg tot din cea dintâi obligaţie a unui cetăţean, respectiv de a se implica activ în aspectele ce ţin de interesul public. Asemenea obligaţii pot fi considerate de exemplu :

 urmărirea în presa scrisă sau audio-vizuală a acelor cazuri de corupţie care implică funcţionari publici

 mobilizarea presei în combaterea acelor cazuri de corupţie cu care s-a confruntat personal

---

[1] Acest drept este reglementat de legea nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni. Aici se prevede în art. 1 (2) că iniţiativa legislativă a cetăţenilor se exercită printr-o propunere legislativă, care este promovată, conform art. 2 (1) de către un comitet de iniţiativă alcătuit din cel puţin 10 cetăţeni cu drept de vot. Acest drept nu trebuie confundat cu dreptul cetăţenilor de a face observaţii şi propuneri la acele proiecte de acte normative iniţiate de diferite instituţii publice.

Relaţia administraţie publica locala si societatea civila

Relaţia administraţie publica locala si societatea civila

Având in vedere ca vin dinspre societatea civila mă voi axa mai mult pe : Drepturile cetăţenilor în relaţia cu autorităţile sau instituţiile publice, o sa fac referire la cele 2 legi:

· Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public

· Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională

Pe baza acestor legi Apl da vina pe cetăţeni ca nu se implica, nu participa nu se informează ...etc. dar daca Apl nu ar mai simula efectiv aceste 2 legi si ar conştientiza + valoarea acestora si ar deveni proactiva printr o altfel de abordare fata de cea actuala lucrurile s ar schimba in bine in ceea ce priveşte Relaţia Apl si societatea civila.

O sa dau un exemplu de implicare cetăţeneasca

O implicare comunitara duce la participarea cetăţeneasca la procesele decizionale rezultând :

1. pe de o parte imbunatatirea calităţii actului de guvernare locala a instituţiilor locale si a calităţii serviciilor locale,
2. iar pe de alta parte la creşterea gradului de implicare a cetăţenilor asupra resurselor locale

toate acestea duc la faptul ca :

• cetăţenii controlează oficialii referitor la politicile publice si la folosirea resurselor locale

se imbunatateste calitatea actului de guvernare locala a instituţiilor locale si a calităţii serviciilor locale

• iar instituţiile locale devin mai transparente si mai responsabile in luarea deciziilor locale

se creştere gradul de implicare a cetăţenilor asupra resurselor locale

Se observa o schimbare in bine garantata datorita accestul proces

Aplicarea acestor 2 legi ar trebui sa duca la o buna guvernare locala rezultând o dezvoltare locala echilibrata

Se face foarte des confuzie intre cele doua planuri de autoritate publica si putere publica

• autoritatea publica este o funcţie un atribut delegat pt. o perioada temporara oferita de către cetăţeni prin vot unor persoane pe o perioada limitata de 4 ani

in aceasta situaţie procentele câştigate la alegeri nu garantează si dezvoltarea locala

sunt cunoscute cazurile in care chiar daca s au câştigat alegerile cu un procente destul de mari nu s a rezolvat mare lucru

• puterea publica este in mâinile cetăţenilor cum am arătat mai sus

Punctual pe aceste legi ţin sa menţionez drepturile cetăţenilor in relaţia cu APL

Legea nr. 544/2001 prevede că cetăţenii au următoarele drepturi:

· de a primi răspunsul la o cerere formulată în scris sau verbal

· de a solicita informaţii de interes public

Legea nr. 52/2003, completează prevederile Legii nr. 544/2001 cu drepturile cetăţenilor:

· de a participa la şedinţele publice ale autorităţii sau instituţiei publice

· de a-şi exprima opinia cu privire la proiectele de acte normative înaintea adoptării acestora 

· de a fi consultaţi înainte de a fi adoptat un act normativ care afectează în mod direct cetăţeanul

· de a se informa cu privire la proiectele de acte normative care privesc un interes public

· de a formula propuneri sau sugestii pentru îmbunătăţirea sau modificarea unui proiect de act normativ

· de a se adresa justiţiei dacă se consideră lezaţi în drepturile pe care i le oferă

Ţin sa spun ca mi se pare firesc ca orice lege sa se nască intr un mod firesc dintr o nevoie sau din rezolvarea unor probleme grave existente in societatea romanesca si nu numai.

Cele 2 legi de mai sus nu s au născut aşa cum am afirmat mai înainte , ci au fost impuse din următoarele motive :

• Pe de o parte L 544 as putea spune a fost aplicata in RO ca si o regula de a adera in NATO ,
• pe de alta parte L 52 a fost aplicata in RO ca si condiţie pentru a adera in UE, cum spuneam practic au fost impuse,

(Înainte de existenta acestor legi romanii se puteau folosi de Art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, conform căruia „orice persoană are dreptul la libertatea opiniei şi a expresiei; acest drept include libertatea de a susţine opinii fără nici o interferenţă şi de a căuta, primi şi răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace, indiferent de frontiere”. )

Poate aceasta este cauza principala ca aceste legi nu funcţionează deloc aşa cum trebuie nici după 10 ani de la emiterea lor , iar pe baza lor sute de ONG uri au aplicat proiecte de sute de milioane de euro si se vor aplica in continuare poate alte mii de proiecte cu sume si de anvergura mult mai mare pentru a eficientiza relaţia APL - SOCIETATE CIVILA

Rezultatele acestor proiecte privind defectuoasa aplicare a celor 2 legi s au concretizat in studii ,cercetări, rapoarte anuale ,in care se arata punctual de la an la an carentele care sunt aceleaşi , practic mare lucru nu se schimba având in vedere ca de data aceasta APL este informata si conştienta de conţinutul acestor legi comparativ cu data la care au fost emise.

O sa prezint câteva Metode de implicare, participare activă a cetăţenilor in Relaţia APL si societatea civila

ü informarea

Aceasta reprezintă primul nivel al implicării cetăţenilor, pentru că fără a fi informaţi, aceştia nu pot participa activ.

ü consultarea

Consultarea cetăţenilor nu pune sub semnul întrebării capacitatea de decizie a respectivei autorităţi sau instituţii publice, aceasta din urmă având puterea ultimă de decizie şi libertatea de a ţine sau nu seama de sugestiile propuse de cetăţenii consultaţi.

· întâlnirea şi audierea publică

· ţin sa menţionez aceasta metoda in practica APL as pozitiona pe planul retoricii

Daca luam ca si studiu de caz o scara a participării cetatenesti cele 2 legi poziţionează implicarea cetăţeneasca la un nivel de mijloc pornind de la nivelul 0 de neparticipare propriu zisa cu alte cuvinte (o lipsa a participării cetatenesti) numita si manipulare.

De la acest nivel mediu de participare

· pe de o parte prin care se creste gradul de implicare cetăţeneasca si anume (participare la acţiune)

· pe de alta parte puterea si influenta cetăţenilor cu alte cuvinte (participarea cetăţenilor la decizie) , nivel facilitat de către cele 2 legi ,

teoretic ar exista riscul doar dpdv al APL de a trece la ultimul nivel numit nivel de exprimare a puterii cetăţenilor, controlul cetăţenilor, adică puterea in mâinile cetăţenilor lucru care sunt convins ca APL locala dar mai ales cea centrala nu l-ar accepta practic niciodată.

As putea trage concluzia de aici ca cele 2 legi sunt oarecum frânate si din cauza acestui considerent.

Concluzia este că numai prin comunicare, perfecţionare şi o permanentă îmbunătăţire a serviciilor publice se poate asigura realizarea reformei administraţiei publice şi crearea unui corp al funcţionarilor publici, profesionist şi neutru din punct de vedere politic.

Numai prin existenţa unui asemenea corp de profesionişti se pot asigura servicii de calitate, care să ducă la schimbarea atitudinii cetăţenilor faţă de administraţia publică în general, şi faţă de categoria funcţionarilor publici, în particular.

Dar toate acestea nu se pot realiza decât dacă există o implicare activă a cetăţenilor la problemele de interes general, iar această implicare se află la nivel incipient în România,

fapt demonstrat şi de raportul privind aplicarea Legii nr.52/2003 - „Transparenţa decizională în administraţia publică”, unde se arată că au fost organizate 34 354 de şedinţe publice la care au participat peste 321 000 de persoane, ceea ce indică o medie de 9 persoane/şedinţă[1].

Avantaje şi dezavantaje privind implicarea activă a cetăţenilor

Avantajele implicării cetăţenilor

C Diminuarea gradului de contestare a proiectelor iniţiate de o autoritate sau instituţie publică

C Îmbunătăţirea imaginii publice a respectivei autorităţi sau instituţii

C Cooperare eficientă între societatea civilă şi instituţiile publice

C Creşterea nivelului de voluntariat în serviciul public

C Creşterea încrederii în instituţii statale

C Responsabilizarea cetăţenilor privind anumite proiecte de interes public, alături de instituţiile publice iniţiatoare

C Creşterea nivelului de satisfacţie de ambele părţi (atât cetăţeni, cât şi funcţionari publici)

C Eficientizarea activităţii unei instituţii sau autorităţi publice (de exemplu dacă sunt mai puţine reclamaţii, forţa de lucru se poate orienta într-o direcţie mai solicitantă şi mai puţin eficientă)

C Conceperea şi finalizarea unor proiecte de interes public, care să fie şi viabile

C Creşterea simţului civic al comunităţii

C Îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor

Dezavantajele neimplicării cetăţenilor

D Creşterea sau menţinerea nivelului de neîncredere în instituţiile statului

D Ridicarea gradului de insatisfacţie şi frustrare a cetăţenilor

D Creşterea gradului de contestare a diferitelor proiecte iniţiate de autorităţile sau instituţiile publice şi chiar boicotarea acestora

D Diminuarea gradului de comunicare dintre societatea civilă şi administraţia publică

D Neproductivitatea în activităţile instituţiilor sau autorităţilor publice

D Scăderea nivelului calitativ al serviciilor publice orientate către cetăţeni

D Creşterea volumului de muncă în cadrul instituţiilor publice care trebuie să soluţioneze numeroasele plângeri ale cetăţenilor

---

[1] Agenţia pentru Strategii Guvernamentale,

CONDUITA CETĂŢENILOR

Metode moderne de implicare a cetăţenilor

Cetăţenii din statele dezvoltate, preocupaţi de bunul mers al comunităţii, au găsit şi aplicat mai multe metode prin care să îşi facă auzită opinia şi chiar să încerce să îşi impună punctul de vedere în acest sens.

Astfel că printre cele mai uzitate metode întrebuinţate de către cetăţeni, sunt :

Organizarea cetăţenilor pentru a face lobby şi pentru a influenţa politicile publice iniţiate de autorităţile publice (în situaţia în care aceştia nu au fost implicaţi de la bun început în conceperea respectivei politici publice)

Organizarea de către diferite organizaţii a unor focus-grupuri constituite din cetăţeni, în vederea discutării pe marginea unei anumite teme de interes general pentru participanţi.

(Prin această metodă se pot observa şi clarifica opiniile cetăţenilor şi modul în care propunerea poate deveni subiect pe agenda unei instituţii publice, înainte ca aceasta să iniţieze o politică publică în acest sens).

Constituirea unor grupuri de cetăţeni care să disemineze celorlalţi cetăţeni informaţiile legate de un anumit subiect de interes general, sau să culeagă informaţii despre alte acţiuni ale autorităţii locale în acel domeniu etc.

Organizarea în diferite asociaţii cetăţeneşti care să iniţieze, să propună sau să comenteze proiectele de acte normative iniţiate de autorităţile locale.

(Acest aspect poate fi extrem de important pentru că adesea se întâmplă ca proiectele considerate importante de autorităţile publice să fie doar de interes scăzut pentru cetăţenii comunităţii şi invers.)

Organizarea cetăţenilor în comitete consultative cetăţeneşti (CCC) pentru a furniza consiliilor locale – judeţene şi primăriilor opinii legate de aspecte cât mai diferite.

(Acestea reprezintă un mijloc important folosit de administraţia locală pentru a angaja cetăţenii în procesul de guvernare şi pentru a-i informa în permanenţă despre schimbările nevoilor publice dintr perioadele electorale. CCC-urile cresc atât nivelul, cât şi calitatea implicării cetăţenilor în activitatea administraţiei locale, în felul acesta construindu-se toate acele punţi importante de încredere între guvernanţi şi guvernaţi, consolidându-se societatea civilă).

Utilizarea internet-ului,

(instrument important de comunicare între cetăţeni şi autorităţile publice, sau chiar între cetăţeni prin discutarea diferitelor subiecte de interes comun pe acele forumuri de discuţii)

Participarea cetăţenilor interesaţi şi activi ca voluntari în cadrul diferitelor proiecte iniţiate fie de organizaţii neguvernamentale, fie chiar de către autorităţi sau instituţii publice

Participarea cetăţenilor, în direct, la emisiuni radiofonice sau televizate pentru a-şi face auzită şi cunoscută opinia cu privire la un anumit aspect de interes public

Metode de sancţionare a autorităţilor sau instituţiilor publice de către cetăţenii nemulţumiţi

Este în beneficiul ambelor părţi (atât al autorităţilor publice, locale sau centrale, cât şi al societăţii civile) implicarea cetăţenilor în procesul de luare a deciziilor, chiar de la momentul demarării unui proiect, atunci când ideile se află încă la stadiul de viziuni, înainte ca interesele politice sau profesionale să îşi facă apariţia.

În acest sens, există numeroase argumente pro implicării cetăţenilor în procesul decizional încă de la început, pentru că mai întâi de toate îi face responsabili în egală măsură, alături de autorităţile locale, privind reuşita unui proiect.

De asemenea, prin această practică se poate înlătura acea mentalitate de opoziţie permanentă faţă de proiecte iniţiate de autorităţile publice.

În caz contrar, cetăţenii au drept mijloace de sancţionare a autorităţilor publice următoarele instrumente:

Neparticipare sau participarea la un nivel extrem de scăzut la alegerile electorale

Neaplicarea, neînsuşirea şi contestarea permanentă a dispoziţiilor legale (de exemplu nu fumează în locurile expres amenajate pentru acest scop, etc)

Neimplicarea în activităţile privind interesul public, iniţiate de autorităţile sau instituţiile publice

Ostilitate şi agresivitate cu ocazia intrării în contact cu o autoritate publică

Adoptarea unei atitudini negative la momentul intervievării cu ocazia demarării unui sondaj de percepţie organizat de o autoritate sau instituţie publică

Depunerea de reclamaţii şi petiţii într-un număr tot mai mare

Crearea unei imagini nefavorabile prin intermediul mass-media