AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE PRIVIND IMPLICAREA ACTIVĂ A CETĂŢENILOR
NIVELE DE PARTICIPARE
DREPTURILE CETĂŢENILOR ÎN RELAŢIA CU AUTORITĂŢILE SAU INSTITUŢIILE PUBLICE
Drepturile cetăţenilor în relaţia cu autorităţile sau instituţiile publice
Mai întâi trebuie menţionat art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, conform căruia „orice persoană are dreptul la libertatea opiniei şi a expresiei; acest drept include libertatea de a susţine opinii fără nici o interferenţă şi de a căuta, primi şi răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace, indiferent de frontiere”.
De asemenea, sunt deosebit de importante drepturile enunţate de legea fundamentală a României, respectiv Constituţia revizuită în 2003 şi anume dreptul:
-de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei (dacă o persoană a fost vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri)
de a fi egali în faţa legii şi a autorităţilor publice şi trataţi fără privilegii, dar şi fără discriminări
de a avea acces la orice informaţie de interes public (în timp ce autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal)
de a se adresa autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.
Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public prevede că cetăţenii au următoarele drepturi:
1. de a primi răspunsul la o cerere formulată în scris sau verbal
2. de a solicita informaţii de interes public
Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională, completează prevederile Legii nr. 544/2001 cu drepturile cetăţenilor:
1. de a participa la şedinţele publice ale autorităţii sau instituţiei publice
2. de a-şi exprima opinia cu privire la proiectele de acte normative înaintea adoptării acestora
3. de a fi consultaţi înainte de a fi adoptat un act normativ care afectează în mod direct cetăţeanul
4. de a se informa cu privire la proiectele de acte normative care privesc un interes public
5. de a formula propuneri sau sugestii pentru îmbunătăţirea sau modificarea unui proiect de act normativ
6. de a se adresa justiţiei dacă se consideră lezaţi în drepturile pe care i le oferă
Obligaţiile cetăţenilor în relaţia cu autorităţile sau instituţiile publice
În ceea ce priveşte raporturile cetăţenilor cu autorităţile sau instituţiile publice ori cu funcţionarii publici, acestea sunt marcate de obligaţii care, în genere, mai mult se deduc şi de cele mai multe ori nu se sancţionează în caz de nerespectare, cu excepţia celor considerate infracţiuni, având un grad de pericol social sporit, sancţionate de codul penal. Totuşi, în momentul în care ne referim la aceste raporturi, considerăm că principala obligaţie a cetăţenilor este de a se implica cât mai activ în ceea ce priveşte apărarea şi respectarea interesului public. Această obligaţie de a fi cât mai activ implicat în treburile de interes public presupune mai întâi ideea de a se informa şi apoi de a-şi exprima opinia legată de un aspect sau altul. Prin urmare, toate obligaţiile care vor fi enunţate în cele ce urmează, decurg aproape întru totul din prima obligaţie pe care o avem cu toţii ca cetăţeni, de a ne implica activ în treburile de interes public, întrucât acestea se răsfrâng asupra noastră, întrucât suntem responsabili şi vrem să ştim cum este gestionat banul public, pentru că administraţia publică este şi trebuie să fie din ce în ce mai transparentă.
Astfel, Legea nr. 544/2001, prevede obligaţia cetăţeanului:
de a depune o reclamaţie în situaţia în care consideră că i-a fost încălcat dreptul de liber acces la informaţie
de a se adresa justiţiei dacă i-a fost lezat dreptul de liber acces la informaţie
de a suporta contravaloarea serviciilor de copiere în situaţia în care sunt solicitate copii după documente oficiale
Alte acte normative, cum ar fi codul penal, legea privind iniţiativa legislativă menţionează că cetăţeanul are obligaţia :
de a nu da mită
de a nu încuraja o conduită necorespunzătoare a unui funcţionar public
de a înainta o reclamaţie administrativă
de a semnala un comportament necorespunzător al unui funcţionar public în timpul pe care şi-l petrece pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu
de a semnala un caz de conflict de interese despre care are cunoştinţă că se regăseşte un funcţionar public
de a semnala o situaţie de incompatibilitate
de a nu aduce acuzaţii nefondate şi cu rea credinţă
Totodată, pe lângă aceste obligaţii, culese din diferite acte normative în vigoare, există şi alte obligaţii care nu pot fi reglementate de nici un act normativ şi care decurg tot din cea dintâi obligaţie a unui cetăţean, respectiv de a se implica activ în aspectele ce ţin de interesul public. Asemenea obligaţii pot fi considerate de exemplu :
urmărirea în presa scrisă sau audio-vizuală a acelor cazuri de corupţie care implică funcţionari publici mobilizarea presei în combaterea acelor cazuri de corupţie cu care s-a confruntat personal
[1] Acest drept este reglementat de legea nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni. Aici se prevede în art. 1 (2) că iniţiativa legislativă a cetăţenilor se exercită printr-o propunere legislativă, care este promovată, conform art. 2 (1) de către un comitet de iniţiativă alcătuit din cel puţin 10 cetăţeni cu drept de vot. Acest drept nu trebuie confundat cu dreptul cetăţenilor de a face observaţii şi propuneri la acele proiecte de acte normative iniţiate de diferite instituţii publice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu